Conștiința se află în centrul existenței umane fiind capacitatea de a vedea, auzi, visa, imagina, simți durere sau plăcere, teamă, iubire și multe altele. Dar unde se află mai exact în creier? Aceasta este o întrebare care i-a nedumerit mult timp pe oamenii de știință și pe clinicieni. Un nou studiu oferă o perspectivă nouă, scrie Reuters.
Oamenii de știință explorează unde apare conștiința în creier
În încercarea de a identifica părțile creierului care stau la baza conștiinței, neuroștiințele au măsurat activitatea electrică și magnetică, precum și fluxul sanguin din creierul a 256 de persoane în 12 laboratoare din Statele Unite, Europa și China în timp ce participanții vizualizau diverse imagini. Măsurătorile au urmărit activarea în diferite părți ale creierului.
Cercetătorii au descoperit că este posibil ca conștiința să nu apară în partea “inteligentă” a creierului, zonele frontale în care se află gândirea care au crescut progresiv în procesul de evoluție umană ci mai degrabă în zonele senzoriale din spatele creierului care procesează vederea și sunetul.
“De ce este important acest lucru?”, a întrebat neurologul Christof Koch de la Institutul Allen din Seattle, unul dintre conducătorii studiului publicat săptămâna aceasta în revista Nature.
“Dacă dorim să înțelegem substratul conștiinței, cine o are, adulții, copiii pre-lingvistici, un făt din al doilea trimestru, un câine, un șoarece, o caracatiță, un corb, o muscă, trebuie să identificăm mecanismele care stau la baza ei în creier, atât din motive conceptuale, cât și clinice”, a declarat Koch.
Subiecților din cadrul studiului li s-au arătat imagini cu fețele oamenilor și diverse obiecte.
“Conștiința este modul în care te simți când vezi un desen al unui prăjitor de pâine sau al feței lui Jill. Conștiința nu este același lucru cu comportamentul asociat cu această senzație, de exemplu apăsarea unui buton sau spunerea: “O văd pe Jill””, a declarat Koch.
Cercetătorii au testat două teorii științifice importante despre conștiință.
Conform teoriei spațiului de lucru neuronal global, conștiința se materializează în partea din față a creierului, informațiile importante fiind apoi difuzate pe scară largă în întregul creier. Conform teoriei informațiilor integrate, conștiința emană din interacțiunea și cooperarea diferitelor părți ale creierului, care lucrează în mod colectiv pentru a integra informațiile care sunt experimentate în mod conștient.
Constatările nu au concordat cu niciuna dintre teorii.
“Unde sunt amprentele neuronale ale conștiinței în creier? Foarte simplu spus, sunt ele în partea din față a cortexului, stratul cel mai exterior al creierului cum ar fi cortexul prefrontal, așa cum prevede teoria spațiului de lucru neuronal global?” a întrebat Koch.
Acest cortex prefrontal este cel care face ca specia noastră să fie unic umană conducând procesele cognitive de ordin superior cum ar fi planificarea, luarea deciziilor, raționamentul, exprimarea personalității și moderarea comportamentului social.
“Sau amprentele sunt în regiunile din spate ale cortexului, cortexul posterior?” a întrebat Koch. Cortexul posterior găzduiește regiunile în care are loc procesarea auzului și a vederii.
“Aici, dovezile sunt categoric în favoarea cortexului posterior. Fie informațiile referitoare la experiența conștientă nu au putut fi găsite în partea din față, fie au fost mult mai slabe decât în partea din spate. Acest lucru susține ideea că, deși lobii frontali sunt esențiali pentru inteligență, judecată, raționament etc., ei nu sunt implicați în mod critic în vedere, în percepția vizuală conștientă”, a declarat Koch.
Cu toate acestea, studiul nu a identificat suficiente conexiuni care să dureze la fel de mult ca experiența conștientă în partea din spate a creierului pentru a susține teoria integrată a informației.
Există aplicații practice în obținerea unei înțelegeri mai profunde a mecanismelor conștiinței în creier.
Koch a afirmat că este important modul în care medicii tratează pacienții în comă sau pacienții în stare vegetativă sau cu sindrom de veghe fără răspuns atunci când aceștia sunt treji dar nu prezintă semne de conștiență din cauza unei leziuni cerebrale traumatice, a unui accident vascular cerebral, a unui stop cardiac, a unei supradoze de medicamente sau a altor cauze.
“Dacă pacientul rămâne în această stare de neresponsabilitate mai mult de câteva zile, fără semne de recuperare, echipa clinică inițiază o discuție cu familia în jurul întrebării: “Este aceasta ceea ce și-ar fi dorit?”” a spus Koch.
Dintre acești pacienți, 70% până la 90% mor pentru că s-a luat decizia de a retrage tratamentul de menținere a vieții.
“Cu toate acestea, știm acum că aproximativ un sfert dintre pacienții aflați fie în comă, fie în stare vegetativă/sindrom de veghe fără răspuns sunt conștienți, conștiință ascunsă, dar nu pot semnala acest lucru la patul de spital”, a spus Koch, referindu-se la cercetarea publicată anul trecut în New England Journal of Medicine. “Cunoașterea amprentelor conștiinței în creier ne va permite să detectăm mai bine această formă ascunsă de “a fi acolo” fără a putea semnala.”
