Dureri în braț, amorțeală a degetelor, pierdere a forței musculare, aceste simptome sunt adesea atribuite unei posturi nepotrivite sau îmbătrânirii, deși pot fi consecința unei compresii nervoase periferice. Cel mai frecvent caz este sindromul de tunel carpian, urmat de nevralgiile cervico-brahiale sau lombare, faimoasa sciatică.
Sindromul de tunel carpian este cea mai răspândită tulburare musculo-scheletică și una dintre principalele cauze de concediu medical. Deși originea sa este încă necunoscută în majoritatea cazurilor, un tratament sindrom tunel carpian adecvat le permite majorității pacienților să-și recupereze utilizarea normală a mâinii și să uite complet durerile și furnicăturile pe care le provoacă.
Un nerv sub presiune
Canalul carpian este un fel de tunel îngust și inextensibil situat pe fața anterioară a încheieturii mâinii. Este limitat în spate și pe laterale de oasele carpului (încheietura mâinii) și, în față, de un ligament gros, numit ligamentul inelar anterior al carpului. Acest tunel permite trecerea nervului median, care asigură sensibilitatea degetelor (degetul mic, arătător, deget mijlociu, o parte din inelar) și o parte din motricitatea degetului mic, precum și a tendoanelor flexoare care permit flexarea degetelor. Sindromul de tunel carpian (STC) rezultă din compresia nervului median în interiorul tunelului. Cauzele care stau la baza acesteia sunt încă nu foarte cunoscute, cu excepția unor cazuri bine definite, cum ar fi creșterea volumului sinovialei flexorilor datorită anumitor boli (diabet, hipertiroidism, amiloidoză…) sau a chisturilor și tumorilor care se dezvoltă în interiorul canalului.
Aceste leziuni, larg răspândite, rămân uneori prost diagnosticate, iar un tratament sindrom tunel carpian rămâne o provocare terapeutică în medicina fizică. Dar tot mai des, se scoate în evidență efectele pozitive ale unei abordări terapeutice încă puțin cunoscute: tehnica avansată adusă de terapia ENF.
Furnicături și dureri care te trezesc noaptea
Spre deosebire de alte patologii ale mâinii (artroze, tendinite…), simptomele sindromului de tunel carpian apar în principal atunci când mâna se află în repaus. Dacă unii pacienți sunt mai deranjați mai mult ziua decât noaptea, marea majoritate a celorlalți sunt treziți la sfârșitul nopții de furnicături dureroase și amorțeală a degetelor, pe care încearcă să le facă să dispară așezând mâna în jos, plasând-o sub apă sau făcând mișcări de flexie-extensie a degetelor. Durerile pot urca, de asemenea, până la umăr.
Tulburările neuromusculare cuprind un ansamblu de afecțiuni care afectează integritatea nervilor periferici, cele mai frecvent întâlnite fiind sindromul de tunel carpian și radiculopatia cervicală, nevralgia cervicobrahială.
Tehnicile avansate însă, precum ENF, vizează restabilirea mobilității nervului în țesuturile sale înconjurătoare prin mișcări specifice, uneori foarte ușoare. Utilizate în kinetoterapie, aceste mobilizări pot fi active sau pasive. Obiectivul este de a reduce aderențele mecanice, de a îmbunătăți circulația locală și de a relansa procesele naturale de regenerare a țesutului nervos.
