Despre unul dintre efectele poluării abia începem să aflăm: microplasticul ar putea fi vinovat și de afecțiunile creierului. Fără să aibă nevoie de condiții speciale, ci pur și simplu în viața de zi cu zi, microplasticul poate pătrunde și în creierul uman. Iar acest lucru poate duce la tulburări și boli neurologice, cum ar fi boala Alzheimer, scrie scienceblog.com.
Materialele plastice – în special microplasticele – sunt printre cei mai răspândiți poluanți de pe planetă. Le găsim în aer, în apă și în lanțurile alimentare din întreaga lume. În timp ce prevalența microplasticelor în mediu este bine cunoscută – la fel ca și impactul lor negativ asupra organismelor marine – puține studii au examinat impactul potențial asupra sănătății asupra mamiferelor, ceea ce a determinat noul studiu al profesorului Jaime Ross de la Universitatea Rhode Island.
Ross și echipa sa s-au concentrat pe efectele neurocomportamentale și răspunsul inflamator la expunerea la microplastice, precum și acumularea de microplastice în țesuturi, inclusiv în creier. Ei au descoperit că infiltrarea microplasticelor a fost la fel de răspândită în organism ca și în mediul înconjurător, ducând la schimbări de comportament, în special la persoanele mai în vârstă.
„Cercetările actuale sugerează că aceste microplastice sunt transportate în mediul înconjurător și se pot acumula în țesuturile umane; cu toate acestea, cercetarea asupra efectelor microplasticelor asupra sănătății, în special la mamifere, este încă foarte limitată”, a spus Ross, profesor asistent de științe biomedicale și farmaceutice la Institutul Ryan pentru Neuroscience și Colegiul de Farmacie. „Acest lucru a determinat grupul nostru să exploreze consecințele biologice și cognitive ale expunerii la microplastice.”
Echipa de cercetători a expus șoareci tineri și bătrâni la diferite niveluri de microplastice în apa de băut pe parcursul a trei săptămâni. Concluziile: expunerea la microplastic induce atât schimbări comportamentale, cât și modificări ale markerilor imunitari din ficat și țesuturi cerebrale. Șoarecii de studiu au început să se miște și să se comporte diferit, prezentând comportamente asemănătoare cu demența la oameni. Rezultatele au fost și mai profunde la animalele mai în vârstă.
„Pentru noi, acest lucru a fost izbitor. Acestea nu erau doze mari de microplastice, dar într-o perioadă scurtă de timp am văzut aceste schimbări”, a spus Ross. „Nimeni nu înțelege cu adevărat ciclul de viață al acestor microplastice în organism, așa că o parte din ceea ce vrem să abordăm este întrebarea ce se întâmplă pe măsură ce îmbătrânești. Pe măsură ce îmbătrânești, ești mai susceptibil la inflamația sistemică de la aceste microplastice? Corpul tău poate scăpa de ele la fel de ușor? Celulele tale răspund diferit la aceste toxine?”
Pentru a înțelege sistemele fiziologice care ar putea contribui la aceste schimbări de comportament, echipa de cercetători a investigat cât de răspândită a fost expunerea la microplastic în organism, disecând mai multe țesuturi majore, inclusiv creier, ficat, rinichi, tractul gastrointestinal, inimă, splină și plămâni. Cercetătorii au descoperit că particulele au început să se bioacumuleze în fiecare organ, inclusiv în creier, precum și în deșeurile corporale.
„Având în vedere că în acest studiu microplasticele au fost livrate oral prin apă potabilă, detectarea în țesuturi precum tractul gastrointestinal, care este o parte majoră a sistemului digestiv, sau în ficat și rinichi a fost întotdeauna probabilă”, a spus Ross. „Detectarea microplasticelor în țesuturi precum inima și plămânii sugerează totuși că microplasticele trec dincolo de sistemul digestiv și probabil sunt supuse circulației sistemice. Se presupune că bariera sanguină a creierului este foarte greu de pătruns. Este un mecanism de protecție împotriva virușilor și bacteriilor, dar aceste particule au putut pătrunde acolo. Era de fapt adânc în țesutul creierului.”
Rezultatele au arătat că infiltrarea creierului poate provoca, de asemenea, o scădere a proteinei acide fibrilare gliale (numită „GFAP”), o proteină care susține multe procese celulare din creier. „O scădere a GFAP a fost asociată cu stadiile incipiente ale unor boli neurodegenerative, inclusiv modelele de șoareci ale bolii Alzheimer, precum și cu depresia”, a spus Ross. „Am fost foarte surprinși să vedem că microplasticele ar putea induce semnalizare GFAP alterată. Vrem să înțelegem cum plasticul poate schimba capacitatea creierului de a-și menține homeostazia sau cum expunerea poate duce la tulburări și boli neurologice, cum ar fi boala Alzheimer”, a spus cercetătoarea. Studiul a fost publicat în International Journal of Molecular Science.
