Paul Surugiu-Fuego, așa cum e cunoscut publicului larg, a povestit, în cadrul unui interviu, ce sacrificii a făcut pentru carieră.
În prezent, el este unul dintre cei mai iubiți artiști din România, însă a avut mult de muncă pentru a ajunge aici. Drumul către succes nu a fost deloc unul ușor. A trecut prin multe greutăți, dezamăgiri, dar și-a urmat mereu visul, chiar dacă unii i-au spus că trebuie să se lase de cântat.
Fuego, despre cartea pe care a publicat-o
Întrebat despre cartea pe care a publicat-o, Fuego a devăluit, în cadrul unui interviu acordat pentru viva.ro: „Am lansat de ziua mea, volumul „Confesiuni – Cu sufletul pe scena vieții. Nu e un volum autobiografic, este mai degrabă o biografie a gândurilor mele. Cartea aceasta are în ea o parte din sufletul meu, iar cei care vor avea răbdarea și curiozitatea de a o citi vor înțelege cine sunt, dincolo de scenă, melodii, mesaje, activități.
Este doar un volum al trăirilor unui artist, unui om simplu care are o profesie publică, de peste 30 de ani, și pe care-l iubesc alți oameni pentru ce este și ce dăruiește, reușind să-i aducă la sala de spectacol și să se mențină în atenția lor, trecând peste trenduri muzicale, valuri și alte inutile răutăți. Iar în finalul cărții, după cum e firesc, veți descoperi confesiuni muzicale, un CD de autor”.
Despre apariția unei viitoare cărți autobiografice, cântărețul a mărturisit că: „În adevăratul sens al cuvântului, nu știu. Nu cred că am ajuns încă în acel punct, în care ar fi necesar să-mi aștern viața, așa cum e ea, pe hârtie. În schimb, îmi scriu permanent gândurile și mirările în cele două publicații la care sunt editorialist săptămânal – „Taifasuri și „Literatura și Arta din Basarabia. Eu nu sunt scriitor. Nu mă cred un star anume. Nu consider că oamenii trebuie să-mi urmeze pașii și vorbele ca literă de lege.
Fuego, consideră că e de datoria lui, ca artist, să vin cu mesaje, cu opinii pertinente și cu o fațetă a personalității lui. În fond, nu este un păpușar fără opinii și experiențe. Faptul că a ales să le scriu e o responsabilitate și mai mare. Cuvintele sunt cele care zugrăvesc, dincolo de sens, profilul unei anumite persoane și mie-mi place să cred că în scris chiar sunt un altul, putând să-mi dau frâu liber ideilor, iar ele să curgă, ca într-o frumoasă înșiruire a unei vieți pe care o trăiesc, fără menajamente, la prima clasă, pentru că știu sigur că nu vor exista prea multe stații și că la un moment dat se va rupe lanțul strălucirilor”, a mărturisit acesta.
Fuego, despre sacrificiil carierei de succes
„Viața mea în sine e frumoasă, plină de satisfacții și momente unice. După cum multă lume știe, sunt un tip jovial, simpatic, sincer și popular. N-am absolut deloc pretenții de vedetă. Nu cunosc acest concept și cred că cine se imaginează star în România este de pe altă planetă și ar avea nevoie de un duș rece. Și zic asta pentru că noțiunea nu se aplică la noi. Eu unul am doar o profesie publică, apar la televizor și munca mea e vizibilă și adresată maselor. Dar dacă las asta în plan secund, sunt doar un om ca oricare altul, care iubește să fie liber și deschis, care iubește să creeze și să-i facă pe cei din jur să se bucure de munca lui!
Nu am fițe, nu mă consider mai presus, sunt perfecționist, capricios, mă supăr și mă enervez repede, dar îmi trece la fel de repede! Nu suport neseriozitatea, țin la cuvântul dat și sufăr tare când văd că a dispărut bunul-simț de printre noi. Nu sunt vreun exemplu, dar îmi place să împărtășesc ideile și gândurile mele, asta pentru că am evoluat și pentru că în cei 46 de ani am adunat un bagaj întreg de experiențe, de istorii cu oameni importanți, de dureri nespuse, de performanțe și de trăiri pe care simt că trebuie să le împărtășesc celor care consideră că mă pot citi sau asculta. Asta sunt! Deloc perfect, cu multe defecte, dar cu un vis măreț împlinit și cu dorința de a face bine celor din jurul meu”.
În ceea ce privește momentele dificile prin care a trecut pentru a atinge succesul pe care îl are astăzi, Fuego a mărturisit că: „Am trecut prin diverse clipe complicate, dar am încercat să le depășesc. La un moment dat, mulți mi-au spus că trebuie să mă las de cântat. Alții mi-au râs în față, mi-au închis uși și nu mi-au acordat nici măcar o secundă de încredere. Mi-am zis că nu-i nimic. În fond, asta e viața, o călătorie în care te agăți de nenumărate ori de colacul de salvare, sperând să nu te ia valul. Și pe mine nu m-a luat.
Dimpotrivă, orice opreliște mi-a dat speranță, mi-a dat puterea de a le arăta tuturor că pot! Și chiar dacă am făcut și foamea uneori sau am avut nopți în care, de atâta efort, mi-a dat sângele pe nas, am crescut, am muncit, am scos piese, am făcut multe în anii aceștia și nu m-am lăsat. Cred că asta caracterizează cel mai bine profilul meu – voința și dorința de a fi altfel mereu, de a găsi noi resurse, de a încerca să fiu în sufletul oamenilor făcând ce-mi place”.