Sentimentul de vinovatie – bariera care ne impiedica sa fim fericiti

"Vinovatia n-a fost niciodata un lucru rational, ea distorsioneaza toate facultatile mentale, le perverteste, il face pe om sa nu-si mai poata folosi ratiunea, il face confuz." – Edmund Burke

Sentimentul vinovatiei este paralizatoar, distructiv. Vinovatia este falsa idee ca ai fi putut face mai bine, ca ai avut puterea de a alege. Te gandesti ca ai facut ceva ce nu trebuia sa faci sau, tocmai invers, n-ai facut ceva ce trebuia. Dar daca analizezi mai bine lucrurile, vei vedea ca pur si simplu nu a existat posibilitatea alegerii. Cu siguranta vor exista lacrimi si tristete, eforturi si nevoia de a analiza situatiile in care ai facut alegeri, insa vei avea un sentiment de pace si liniste atunci cand vei intelege ca nu a fost vina ta.

Sentimentul vinovatiei se activeaza atunci cand intra in scena tiparele noastre mentale si emotionale. Nu mai putem sa le controlam odata ce au aparut. Si rezultatele nu sunt tocmai cele asteptate. Inhibitiile dispar, ne trezim langa cineva care nu ne place, plangem, dansam sau ne purtam prosteste. Aceste tipare sunt atat de puternice, incat iti dicteaza deciziile fara sa iti dai seama. Un barbat intalneste o serie de femei care il mint, o femeie se intalneste cu barbati care o inseala. Trecutul acestora face alegeri in locul lor. Acesta este o definitie esentiala a cuvantului Karma – pana cand vom deveni constienti de trecutul nostru astfel incat sa putem alege, vom face acelasi lucru de fiecare data.

Cand vinovatia ajunge in campul constient se produce o stare de cadere, de prabusire, de ruminatie indelungata. Un alt motiv pentru care simti vinovatie este ca ai simtit si gandit despre partenerul tau ca este rau, ca se supara pe tine, ca este necajit sau pierdut. Faptul ca ai putut concepe un partener rau asa cum ai conceput un parinte rau sau un copil rau te poate face sa simti vinovatie. Este ca si cum tu ai avea obligatia sa-ti placa tot ceea ce are legatura cu partenerul tau, cu lumea ta.

Sentimentul de vinovatie in cuplu

Sentimentul vinovatiei apare atunci cand ne dam seama de toate aspectele problemei, cand analizand ceea ce s-a intamplat, constientizam durerea pe care am produs-o. Analiza ulterioara a situatiei ne face sa credem ca am fi avut de ales. Dar nu este deloc asa. Vinovatia este o stare la nivel imaginar. Ea nu are legatura de cele mai multe ori cu partenerul real. Esti vinovata pentru ca acesta a simtit ceva pentru o alta persoana. Esti vinovata pentru ca lumea nu este dreapta. Gandeste-te ca esti la serviciu, seful tau vine suparat. Uneori te intrebi daca din cauza ta se intampla lucrul acesta? Mergi acasa la parinti, intri pe usa si constati ca cei de acolo sunt necajiti.

Printre altele te preocupa ceea ce simt ei si iti trece tangent prin minte ca s-ar putea sa fie din cauza ta. Cand vinovatia ajunge in campul constient se produce o stare de cadere, de prabusire, de ruminatie indelungata. Un alt motiv pentru care simti vinovatie este ca ai simtit si gandit despre partenerul tau ca este rau, ca se supara pe tine, ca este necajit sau pierdut. Faptul ca ai putut concepe un partener rau asa cum ai conceput un parinte rau sau un copil rau te poate face sa simti vinovatie. Este ca si cum tu ai avea obligatia sa-ti placa tot ceea ce are legatura cu partenerul tau, cu lumea ta.

Se spune despre sentimentul de vinovatie faptul ca este una dintre cele mai puternice arme de manipulare emotionala pe care le putem folosi asupra celorlalti. El este folosit in aceasta forma in jurul nostru, dar este vizibil cu precadere intre parteneri si intre parinti si copii.

 

Ce putem face sa nu ne mai simtim vinovati?

Sentimentul de vinovatie va disparea doar in momentul in care realizezi ca n-ai fi putut face altcumva. Sentimentele tale, conditia din momentul respectiv, ideile si cunostintele tale, instinctul si intuitia au fost pur si simplu prea puternice. Pentru a te putea controla in viitor, incearsca sa afli ce anume din trecutul tau te "programeaza" sa reactionezi intr-o maniera pe care ulterior o regreti.

In primul rand este nevoie sa CONSTIENTIZAM acest sentiment de vinovatie care se afla in interiorul nostru. Ne vom gandi apoi: este acest sentiment de vinovatie pe masaura greselii? Daca concluzionam ca sentimentul de vinovatie si greseala nu sunt proportionale, este necesar sa ne ajustam acest sentiment in forul nostru interior. Practic vom accepta existenta vinovatiei, vom accepta faptul ca este firesc sa gresim si sa ne simtim vinovati. Face parte din experienta noastra ca oameni sa avem si experiente din care sa putem invata, sa ACCEPTAM ca nu suntem perfecti, ca asa am fost construiti cu bune si rele. Dupa care ne vom IERTA pe noi insine dar si pe ceilalti pentru lucrurile pe care le consideram ca fiind “gresite” dar si pentru faptul ca ne simtim vinovati. Un ultim pas, dar extrem de necesar, este sa ne ELIBERAM de aceste sentimente si de aceste experiente din trecut, pastrand doar ceea ce este bun – adica ceea ce am invatat din ele, fara a relua filmul acestora la infinit, gandindu-ne “Daca as fi facut…, as fi…”. Umerii nostri pot duce “un sac” limitat de sentimente de vinovatie si greseli din trecut, fara a ne simti coplesiti.

Este important sa ne iertam pe noi sau pe ceilalti, din interiorul nostru catre exterior, deoarece aceste sentimente sunt in interiorul nostru si nu in exteriorul nostru. Astfel, confesiunea (ca iertare oferita de religie prin preot sau ca forma de eliberare emotionala, la psiholog) va fi dublata si de iertarea in forul nostru interior, producandu-se astfel o vindecare profunda.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*