1 Martie si legenda martisorului

O legenda veche Moldoveneasca spune ca o vrajitoare rea de iarna se lupta aprig si nu voia deloc sa cedeze primaverii. Insa frumoasa Primavara cu daruire de sine si-a taiat degetul iar cateva picaturi de sange au cazut pe zapada alba care ca topit. Iar mai apoi pe acel loc au crescut ghiocei, in asa fel lupta a fost cistigata de Primavara si iarna a cedat.
Pe meleagurile Moldave sunt multe traditii si obiceiuri, dar unele din ele au disparut iar altele sunt uitate, de aceea nu se stie exact semnificatia lor. Se zice ca prima zi de primavara este ziua Babei Dochia (personajul principal în toate legendele de Primavara). Baba Dochia este considerata ca zeita agrară, care pe 1 martie moare si pe 9 martie renaste .


Cu privire la simbolul martisorului circula mai multe legende. Una dintre ele povesteste cum a fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate.
Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.

Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.

Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant.

Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.

In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil.

De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.

Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.

Astfel, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul este si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba si rece, la primavara mustind de viata ca focul si sangele.

Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, sange si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, semnifica intelepciunea barbatului. Snurul martisorului este, astfel, simbolul impletirii inseparabile a celor doua principii – o permanenta innoire.

Pentru a respecta traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pana cand apar semnele de biruinta ale primaverii : pana ce infloresc visinii ori trandafirii, pana se aude cucul cantand, pana ce vin berzele sau randunelele.

Această intrare a fost publicată în Traditii . Pune legătura în semnele de carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*