De ce iubesc unele femei bărbaţii indisponibili emoţional?

De câte ori s-a întâmplat să ţi se aprindă “beculeţul” atunci când ai fost respinsă ori ignorată de bărbatul cu careai avut două-trei întâlniri sau discuţii online şi l-ai găsit a fi interesant, dar nu suficient de indisponibil? Cum a devenit greu de „obţinut”, adică mai are şi altceva de făcut decât să fie în contact permanent cu tine, cum îl vrei! Şi pentru că în spatele acestei răceli afişate dintr-o dată poate avea în spate un alt motiv pe care nu  ţi-l poţi explica, dar îl intuieşti, te interesează mai mult (doar ştii că dincolo de aparenţe întâlneşti adevăratul EL, adică abisurile personalităţii sale neexplorate de nimeni altcineva înaintea ta).

Ca prin minune, faptul că are probleme ce îl reţin “departe” de tine, te atrage teribil…spre exemplu o femeie de care încă este “legat”, o relaţie neterminată sau o problemă de sănătate ori o adicţie, te determină să lupţi pentru a-l scoate din starea respectivă (care, în concepţia sau percepţia ta nu este ceea ce are el nevoie). Aşadar, eşti în pâine…el este ACELA, aşa că îl vrei şi îl doreşti lângă şi cu tine cu orice preţ! Oricât de greu ar fi, va fi al tău, schimbat, sterilizat, căci are multe hibe care-ţi plac, dar nu­-ţi plac. Începi să crezi că, dacă vei da totul din tine şi vei accesa toate strategiile depozitate cu sfinţenie în tolba credinţei tale că „poţi schimba bărbaţii din indisponibili ţie în disponibili”, vei deveni unica şi neînlocuibila femeie din viaţa lui! Aceea care a reuşit să-l aducă pe linia de plutire (a ta, nu a lui, dar tu nu ştii încă asta). Adică îl veitransforma din broasca râioasă în prinţul superb fără probleme. De fapt, de problemele sale te îndrăgosteşti, de faptul că nu îţi sunt puse în valoare feminitatea, sensibilitatea ori fragilitatea specific feminină dar care nu mai sunt la modă în zilele noastre, ci posibilitatea de te poziţiona lângă el puternică, omnipotentă, dominatoare. Deci îţi poţi pune în valoare capacitatea de a controla lucrurile ca să poţi vedea cu “ochii minţii” viitorul relaţiei voastre, aşa cum speri tu, nu cum se prezintă în mod real.

Indisponibilitatea emoţională a bărbatului ţine de disponibilitatea femeii de a repeta pattern-ulcopilăriei sale, adică perfecţionarea mecanismelor de apărare folosite (în mod inconştient, desigur) în copilărie. Mai mult, ţine de limbajul iubirii pe care l-a învăţat în mediul respectiv, cum a fost iubită, cum i-a văzut pe adulţi împărtăşindu-şi iubirea. Nevoia de a readuce la vârsta adultă un tablou comod şi confortabil, în aparenţă, care a învăţat-o cum să ofere şi să primească sentimente, se datorează posibilităţiide a schimba ceea ce a fost rău, de a repara şi retrăi altfel momentele în care nu a înţeles sau  s-a învinovăţit pentru disfuncţionalităţile copilăriei sale. Iar acest bărbat îi oferă şansa să repare, să reconstruiască, să-şi dovedească faptul că nu a ei este culpa multor nereguli apărute la un moment dat în viaţa persoanelor ei de referinţă. Şi repară, repară…Îl repară pe el crezând că-l iubeşte. Apropierea îi trezeşte amintirea „iubirii” din copilărie, dar de fapt, strică, dărâmă, năruie şi în acelaşi timp perpetuează tiparul său de a iubi bărbaţi care o fac să sufere şi pentru care luptă şi urmăreşte recompensa lor emoţională, de fapt schimbarea în mai bine (şi asta numai cu meritul ei).

O femeie codependentă se va apropia, în mod inevitabil, şi va iubi un bărbat dependent. Femeia codependentă este aceea care are cel puţin un membru al familiei sale dependent de substanţe, jocuri, stări sau alte elemente fizice ori psihice din mediul ambiant. Astfel, ea, copil fiind, a experimentat traiul cu persoana dependentă (care poate fi mama, tata, bunicul etc.) şi a avut posibilitatea să facă faţă diverselor situaţii preluând, într-un fel sau altul, responsabilitatea soluţionării problemei.

Să ne închipuim o experienţă des întâlnită! Bărbatul dependent de jocurile pe calculator. Este atât de absorbit de accederea următorului nivel al jocului încât neglijează constant femeia de lângă el. „Imediat, dragă, să termin nivelul ăsta, aşa mai obţin o viaţă…dacă ratez acum, va trebui să iau tot jocul de la zero. Dac-ai şti că am reuşit la jocul ăsta să trec de mai multe nivele decât alţii care se joacă de luni bune…Şi pregătim imediat şi cina! Du-te tu să cumperi pâinea, te rog! Până te întorci eu şi termin jocul.”

Acest tip de relaţie îi aduce femeii respective validarea rolului său de “femeie în casă”, utilă şi utilizabilă, deci valoroasă. Ideea este că acest scenariu se repetă, la fel şi promisiunea de a “face” ceva împreună, încălcată de cele mai multe ori; se întâmplă o incluziune a femeii în zona de confort a bărbatului, un fel de “stat” în cercul dezamăgirii şi iluziei schimbării.

Această femeie care iubeşte bărbatul dependent de jocurile de noroc, pe care, pare-se le iubeşte mai mult decât pe ea, nu face nici un efort în a înfrunta şi depăşi situaţia, căci nu se confruntă cu nimic nou, ci doar dă piept cu dependenţa mamei sale, aceea de a fi mereu suferindă şi singură în perioadele lungi şi dese, atunci când tatăl era plecat în delegaţii. Mama acestei femei făcea crize puternice de plâns, zăcea în pat ore în şir şi vorbea la telefon lamentându-se rudelor, pritenelor şi chiar soţului că este o soţie înşelată, nerespectată, neiubită, ignorată. În tot acest timp, activităţile cotidiene erau neglijate de adult, treburile casnice fiind preluate, tacit de copil (doar trebuia să facă cineva piaţa, să gătească, să spele).

Astfel că, acest copil, femeia de acum, şi-a jurat că nu va iubi niciodată un bărbat plecat mereu de acasă, absent fizic, deci care nu o va iubi. Şi a ales un jucător pe calculator, un prezent fizic, dar absent emoţional, care nu o înşeală, care nu o ignoră (vebal) şi care o respectă (îi promite că o va ajuta la gătit după terminarea nivelului din joc). Are lângă ea un bărbat absent, ca şi tatăl ei, doar că nu face crizele mamei sale (a văzut când era mică faptul că strategia aceasta nu a funcţionat!), suportă cu stoicism această prezenţă absentă, execută toate treburile în casă, amăgindu-se că într-o bună zi jocul se va termina! Deci, prin sacrificiu de sine va reuşi. Numai luptând cu dependenţa celuilalt, va putea să-l aibă! Este uşor să se apere ignorând la rândul său toate semnalele problemei, dar este la îndemână să preia rezolvarea ei utilizând ceea ce ştie cel mai bine să facă, şi anume, să-l ajute pe el să depăşească această dependenţă angrenându-l în activităţi comune pe care el le ignoră promiţându­-şi totuşi participarea. Dezamăgirea şi amăgirea sunt constante de ambele părţi, el are nevoie de ajutor, ea poate să i-l ofere!

Deşi, toată viaţa ei a sperat la protecţia masculină care să o despovăreze de amintirile trecutului, inevitabil caută persoane care să o aşeze în cercul care nu poate fi decât rotund, dar securizant al propriilor temeri.

Ar mai fi multe de punctat! Dar hai să lăsăm şi ceva pentru reflecţie! Concluziile le trageţi dumneavoastră!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*