Dezvoltarea neuro-psiho-motorie a copilului pana la varsta de 1 an – V

COPILUL LA VARSTA DE 9 LUNI

 

Postura şi mişcările grosiere

Trage, apucă şi se ridică în ortostatism. Stă în şezut nesprijinit pe podea şi îşi poate ajusta postura când se apleacă înainte să prindă şi să manipuleze o jucărie fără să îşi piardă echilibrul.

Poate să îşi întoarcă capul şi corpul să privească într-o parte, în timp ce se întinde înainte să culeagă o jucărie de pe podea.

Înaintează pe podea rostogolindu-se, târându-se sau în patru labe (merge în partupedie). 

Pus în ortostatism, menţine poziţia cu sprijin pentru câteva momente dar nu se menţine şi cade.

Menţinut în ortostatism, începe să facă paşi, atent, cu picioarele alternativ.

Necesită suport intermitent doar când stă în braţele părinţilor şi este îmbrăcat. Când este purtat de un adult, îşi menţine poziţia şi îşi întoarce capul să privească în jur.

 

Percepţia vizuală şi abilităţile motorii fine

Priveşte foarte atent persoanele din jur, obiectele şi acţiunile din mediul său de viaţă.

Majoritatea funcţiilor vizuale fundamentale, precum percepţia profunzimii pentru a manevra obiecte aflate în câmpul său vizual în poziţii relative, sunt prezente şi îşi îndreaptă atenţia fără probleme la obiectele care se mişcă.

Imediat se întinde să prindă un mic obiect când i se oferă, cu mâna dominantă. Manipuleză obiecte cu interes crescut, trecându-le dintr-o mână în cealaltă şi întorcându-le pe toate părţile.

Priveşte fără efort la jucăriile disponibile înainte de a le apuca, în special dacă nu le ştie, dacă sunt jucării noi.

Se poate întinde şi prinde un obiect care se mişcă, anticipând poziţia obiectului.

Loveşte obiecte mici cu indexul şi începe să arate la obiecte mai depărtate cu acelaşi deget.

Prinde între degete şi police (pensa polici-digitală) pentru a aduce obiectele aproape.

Prinde obiecte mici între police şi index – pensa bidigitală police-index.

Poate oferi o jucărie cu mâna aşezând-o pe o suprafaţă fermă dar nu o poate elibera cu uşurinţă.

Îi place să aşeze jucăriile pe podea sau pe un scaun.

Priveşte în direcţia corectă sau caută jucăria care a căzut (memoria obiectului).

Arată înţelegerea unor lucruri care sunt cauzal înlănţuite, spre exemplu: se joacă cu jucării cauză-efect şi trage de o sfoară pentru a porni jucăria (înţelege cauza).

Priveşte activităţile oamenilor sau ale animalelor aflate la 3-4 metri şi menţine interesul pentru câteva minute.

 

Comportamentul auditiv

Devine entuziast şi atent la toate sunetele, în special vocile pe care le aude.

Se întoarce să caute şi să localizeze sunetele slabe.

Localizează sunete făcute deasupra şi sub nivelul urechii.

 

Vorbirea limbajul şi comunicarea

Vocalizează deliberat ca mijloc de comunicare interpersonal din prietenie sau plictiseală. Ţipă ca să atragă atenţia, ascultă, apoi ţipă din nou.

Bâlbâie cu putere, melodios, cu secvenţe de silabe repetitive exemplu: ‘da-da’, ‘ma-ma’, ‘ba-ba’, ‘ga-ga’, pentru a se amuza dar şi pentru a răspunde la conversaţia cu părinţii.

Răspunde când este strigat pe nume (Fenson et al. 1993).

Înţelege ,,nu’’ şi ,,la revedere’’ (pa-pa).

Reacţionează când este întrebat unde este mama/tata? privind în jurul său.

Imită vocale şi alte sunete, spre exemplu plescăie buzele, tuşeşte….‘brrr’.

De reţinut: vocalizarea copiilor cu afectări severe ale auzului rămâne la nivel primitiv şi nu progresează spre bâlbâieli repetitive muzicale. Vocalizarea slabă sau monotonă după 8-9 luni trebuie să ridice semne de întrebare.

 

Comportamentul social şi jocul

Se încordează şi aruncă peste/la spate când este plictisit sau nu îi place ceva, de obicei protestând vocal în acelaşi timp.

Distinge clar persoanele străine şi cere asigurări înainte de a accepta ce îi oferă acestea, este curios să descopere o faţă ascunsă sau o persoană.

Duce totul la gură.

Prinde un clopoţel de mâner şi îl agită imitativ pentru a scote sunete.

Agită o jucărie care scote sunete, o explorează cu degetele şi o trânteşte de podea.

Se joacă ,,de-a-v-aţi-ascunselea’’ şi imită bătutul din palme.

Oferă alimente persoanelor cunoscute şi animalelor.

Prinde obiecte în mână şi le oferă dar nu le poate da încă în mână adulţilor.

Priveşte când jucăriile sunt ascunse parţial sub un obiect şi apoi le găseşte. Poate găsi o jucărie ascunsă total.

Îşi menţine interesul pentru un minut, privind la o imagine pe care i-o prezintă un adult.

 

Autoîngrijirea şi independenţa

Ţine în mână, muşcă şi mestecă mici bucăţele de mâncare.

Îşi pune mâinile pe sticla cu care este hrănit, sau o ţine singur.

Încearcă să prindă linguriţa cu care este hrănit.

Îi place să scoată sunete cu gura plină de mâncare/ în timp ce mănâncă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*