Dezvoltarea neuro-psiho-motorie a copilului pana la varsta de 1 an – II

SUGARUL DE 1 LA 2 LUNI

 

Postura şi mişcările grosiere

Poziţionat în decubit dorsal, ţine capul înclinat într-o parte. Îşi mişcă braţele şi picioarele, cu mişcării dezordonate. În repaus, îşi ţine mâinile strânse şi degetul mare strâns în palmă, dar începe să deschidă mâinile uneori. Degetele mâinilor şi cele ale picioarelor se extind în timpul mişcărilor de extensie ale membrelor.

Când se atinge cu un deget o margine a gurii, se întoarce de partea stimulată în încercarea de a suge degetul.

Ridicat în şezut, capul cade spre posterior dacă nu este susţinut.

Ridicat şi susţinut în şezut, capul stă vertical înainte de a cădea în faţă şi spatele este curbat.

În suspensie ventrală, capul se menţine pe acceaşi linie cu corpul cu şoldul semiextins.

Plasat pe abdomen, în decubit ventral, îşi întoarce capul într-o parte, mâinile şi picioarele flectate, coatele depărtate de corp, fesele moderat ridicate.

Menţinut în picoare pe o suprafaţă dură, împinge în picioare, îşi îndreaptă corpul şi are de obicei un reflex de mers automat. Stimularea tălpii picioarelor prin atingerea mesei/suprafeţei dure determină păşire automată/reflexă ,,peste obstacol’’.

 

Percepţia vizuală şi abilităţile motorii fine

Pupilele reacţionează la lumină. Întorce capul şi privirea spre o sursă de lumină difuză, fixează cu privirea o fereastră cu lumină difuză, o veioză sau un perete gol de o culoare luminoasă.

Urmăreşte cu privirea o rază luminoasă pentru puţin timp, la o distanţă de 30 de centimetri. Închide ochii strâns dacă raza luminoasă ajunge direct în ochii.

Se uită lung/cu o privire insistentă spre obiecte luminoase ce se mişcă în linie dreaptă în faţa ochilor la 15-25 de centimetri, de o parte şi de alta a feţei

De la 3 săptămâni, priveşte figurile familiare apropiate atunci când este hrănit sau i se vorbeşte cu o expresie facială cu atenţie crescută. Se concentrează şi urmăreşte cu privirea mişcările lente, figurile sau obiecte plasate de o parte şi de alta a liniei mediane pe orizontală, cu unele mişcări ale capului pe o pătrime a razei unui cerc, înainte de căderea capulului pe o parte.

Clipitul de apărare apare la 6-8 săptămâni.

Comportamentul auditiv

Este deranjat de sunete puternice, neaşteptate, se încordează, tremură, roteşte ochii, extinde membrele şi degetele de la mâini şi de la picioare şi poate plânge.

Mişcările încetează momentan atunci când un clopoţel sună încet, poate să îşi mişte ochii şi capul spre sursa sunetului, dar nu poate încă localiza sunetul.

 

Vorbirea, limbajul şi comunicarea

Se opreşte din plâns şi de obicei se întoarce spre sunetele apropiate ale unei voci umane mai puternice sau mai răstite şi sunete mai prelungi, spre exemplu un aspirator, dar nu când plânge sau este hrănit.

Scoate un sunete guturale atunci când este mulţumit.

Copiii preferă stimuli sociali, vor gânguri şi vor scoate sunete nearticulate sau vor avea mişcări ale limbii ca răspuns la vorbirea mamei sau a persoanelor care îi îngrijesc imediat după naştere.

Plânge puternic atunci când îi este foame sau nu se simte bine.

De reţinut: copii cu disabilităţi de auz, plâng şi vocalizează în acelaşi mod, dar atunci când sunt sever afectaţi deobicei nu prezintă reflexul Moro la zgomote puternice. Copii cu tulburări severe vizuale pot deasemenea să îşi îndrepte privirea spre sursele de zgomot. Răspunsul vizual şi auditiv trebuie să fie testate separat.

Comportamentul social şi jocul

Suge bine la această vârstă.

Doarme majoritatea timpului, când nu este hrănit sau ţinut în braţe de părinţi.

Expresivitatea este încă scăzută dar devine mai alertă, progresează spre un zâmbet social şi răspunde prin vocalizări la aproximativ 5-6 săptămâni.

Contactul vizual este deliberat menţinut sau terminat de către copil în interacţiunea socială.

Mâinile sunt deobicei strânse, dar dacă sunt deschise prind degetul când acesta atinge palma.

Nu mai plânge când este ridicat şi i se vorbeşte. Se întoarce şi priveşte faţa persoanei care îi vorbeşte în apropiere.

Auto-îngrijirea şi independenţa

Are nevoie de ajutor pentru a-şi susţine capul când este purtat, îmbrăcat sau i se face baie.

Acceptă pasiv îmbăierea şi îmbrăcarea de rutină, gradat dând semne de conştientizare şi de răspuns la aceste acţiuni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*