Dezvoltarea copilului mic – atasamentul fata de parinti

Daca pana acum nu am prea vorbit despre tata asta nu inseamna ca el nu trebuie sa fie prezent, sau nu are nici un rol in viata copilului. Doar ca, pana la varsta de 1-1,5 ani, relatia cu mama este primordiala. Multi specialisti descriu contributia tatalui in procesul diferentierii in primul an de viata ca fiind foarte importanta; s-a constatat ca si copilul efectueaza distinctii perceptive timpurii intre parinti si un atasament fata de tata poate fi perceput cel putin dupa primele 4-5 luni.

Inca din aceasta perioada se manifesta gelozia in raport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de o alta persoana care se interpune intre copil si mama. Odata cu cresterea in complexitate a conduitelor afective se manifesta timiditate fata de persoanele straine, iar simpatia/antipatia incep sa fie mai nuantat exprimate. Copilului ii place pacaleala, gluma, jocul, comicul, surade la complimente, devine generos cand este bine dispus, sau dimpotriva, rautacios cand este intr-o dispozitie proasta. Tot in aceasta perioada preferinta copilului fata de parinti sau fata de alti membrii ai familiei sufera modificari importante. Schimbarea se bazeaza pe modul in care copilul percepe relatiile dintre parinti sau dintre membrii familiei, pe influentele sociale percepute din povesti sau din discursul parintilor. Atasamentul copilului ocupa spre finalul perioadei un rol important in comportamentul sau afectiv. In momentele de teama, de exemplu, copilul se refugiaza in bratele sau in spatele mamei, pentru a fi sigur ca nu i se intampla ceva rau; acest comportament exprima dorinta de conservare a unei apropieri emotionale fata de o anumita persoana. Dar in acest caz atasamentul este insotit de o anumita stare de teama, de anxietate. In toata existenta lui de pana acum copilul a incercat si combinat aceste doua stari contradictorii, dezvoltand fel de fel de mecanisme proprii de intelegere si adaptare. Parintii trebuie sa aiba grija cum procedeaza cu acest echilibru instabil intre siguranta si teama, putand provoca copilului reprezentari ce nu-i vor mai disparea niciodata. Spre exemplu, amenintarea cu parasirea, cu intunericul, bau-bau, mosu’ rau/baba rea, doctorul cu seringa, pot provoca reprezentari negative ce vor influenta la fel de negativ comportamentul copilului, caruia ii va fi frica de intuneric, de a merge la doctor atunci cand este nevoie si de a primi o injectie, cand va intalni oameni in varsta etc.

Parintele exclus de cel mic trebuie sa fie langa el in momentele cheie ale unei zile, importante pentru dezvoltarea bebelusului: este bine ca el sa fie cel care ii face baie in fiecare seara si cel care il ajuta sa adoarma spunandu-i o poveste sau cantandu-i.

Nimeni nu stie cu siguranta ce inseamna acest atasament fata de unul dintre parinti, doar ca unii experti considera ca bebelusul se ataseaza la un moment dat de cel care le satisface nevoile din acea perioada. Asta nu inseamna ca el neaga eforturile celuilalt parinte, ci doar ca i se pare mai folositor si mai interesant ce face alaturi de cel de care s-a atasat.

De cele mai multe ori, preferinta copiilor se indreapta catre mama, ea fiind cea care petrece mai mult timp alaturi de cel mic, dar se poate intampla si invers. Daca bebelusul tau are adesea momente cand prefera sa stea cu tatal, nu trebuie sa devii geloasa si sa te superi, de ce nu ai profita de aceste momente pentru a-ti acorda putin timp tie?

De multe ori se intampla ca cel mic sa prefere sa stea cu tatal, lucru care se poate datora faptului ca pe el il vede mai putin si intervine dorul si… curiozitatea. Atata timp cat tu esti toata ziua in preajma bebelusului tau, el stie cam tot ce poate face in prezenta ta, asa ca este normal sa isi doreasca sa exploreze si relatia cu tatal. Tot ce poti face tu pentru a evita mentinerea situatiei este sa ai grija sa ii asiguri copilului tau nu doar hrana, igiena si disciplina, ci si jocurile si o parte distractiva a relatiei voastre.

Unii specialisti spun chiar ca cei mici se simt mai in siguranta in preajma mamei, cea care le ofera pe tot parcursul zilei hrana, igiena, protectia si disciplina de care au nevoie. De aceea, pe tata, care nu este acolo sa-i spuna mereu “nu” atunci cand nu trebuie sa faca ceva, il percep ca pe un partener de joaca, mult mai interesant decat mama.

Adesea parintele refuzat ajunge sa se simta dat la o parte. Poate fi suparator cand bebelusul tau te respinge in favoarea partenerului tau, dar nu o lua personal. Lasa-l pe cel mic sa se bucure de atentia pe care si-o doreste si nu lasa ca preferintele lui sa creeze certuri in cuplul pe care il formati. Nu uita ca amandoi sunteti la fel de importanti pentru copil.

La aceasta anxietate, specifica varstei, se adauga anxietate de separatie (mai ales de mama), care imbraca forme dramatice mai ales cand copilul este obisnuit cu mama, consta ca aceasta nu mai sta cu el tot timpul. Aceasta anxietate, daca nu este « tratata » corect, poate induce sentimente de vinovatie copilului, care va deveni nesigur, va prezenta frica de pedeapsa, conduite ce poate duce la forme de evaziune si comportamente imprevizibile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*