Dezvoltarea copilului mic

Odata cu intrarea copilului in perioada anteprescolara se produc restructurari importante pe linia elaborarii mecanismelor de adaptare la mediul inconjurator, ceea ce are semnificatie pentru socializare si integrare in viata sociala.

In prima copilarie, perioada anteprescolara (1-3 ani) copilul este integrat in relatiile grupului familial, traieste conflicte si stari de confort psihic, in functie de regulile familiei, orarul acesteia, stilul de viata impus, atentia acordata nevoilor copilului si atitudinea generala fata de acesta. In prima parte a acestei perioade, copilul nu face diferenta intre sine si mediu, intre sine si persoana care il ingrijeste. De aceea, de modul in care mediul va raspunde nevoilor sale depinde intr-o mare masura dezvoltarea sa ulterioara, modul in care se va autopercepe si va percepe lumea, ca fiind securizanta, sau frustranta.

Exista cateva achizitii importante ale acestei perioade: daca pana acum copilul se concentra pe gura si pe senzatiile oferite de catre aceasta, acum el intelege ca ce „intra” in corpul lui trebuie sa si „iasa”. Copilul face astfel, pentru prima data, cunostinta cu limitele corpului lui, intelege unde incepe si unde se termina acesta, care sunt doua functii ale lui: de „primire” si de „eliminare, cedare, ejectare”. Mai mult decat atat, deja constient (cu ajutorul catorva mecanisme psihice), incepe sa inteleaga legatura dintre satisfactiile/gratulatiile (recompense, multumiri) mamei si ceea ce el „ofera”. Va incepe astfel un interesant joc de putere exercitat de catre copil, care isi va folosi propriul corp, abia descoperit, pentru a-si controla/pedepsi mama. Ramane in memoria oricarui parinte tinerea copilului pe olita o perioada lunga de timp fara ca ceva sa se intample si, imediat dupa ce este imbracat, va „oferi” ceea ce ii era cerut. Aceasta este dovada jocului de putere de care vorbeam anterior, o reamintire a perioadei de grandoare a copilului de care am vorbit la capitolul anterior. Daca relatiile copil-mama sunt normale, acest joc se va dilua incet-incet, caci copilul va intelege ca propria stare de bine, de curatenie, de rusine, este mai importanta decat „pedeapsa” aplicata mamei. In acest sens invatarea la olita trebuie sa fie un proces, desfasurat normal, cu rabdare, astfel incat folosirea olitei sa devina un fapt normal de viata si nu un eveniment deosebit, de care sa depinda „bunele relatii ale familiei”. Un echilibru intre lasarea copilului in propria murdarie (experimentarea senzatiei neplacute) si curatarea lui (experimentarea senzatie de curatenie) este cheia depasirii acestei etape. Este poate interesant sa mentionez ca descoperirea scutecelor absorbante a usurat mult situatia mamei dar a prelungit si mai mult (pana la 4-5 ani) perioada de invatare la olita. Cand se foloseau scutecele traditionale, de panza, perioada maxima de invatare a olitei era pana la 2 ani. Este neplacut sa stai ud si murdar, nu? De mentionat ca utilizarea olitei si mai, tarziu, a toaletei, face parte din constituirea independentei copilului, si ea este un indicator pretios a dezvoltarii copilului. Depasirea perioadei normale (pana la 2-3 ani) poate indica ceva dificultati in dezvoltarea copilului sau in comportamentul parintilor.

O alta achizitie importanta a perioadei este mersul. Copilul este din ce in ce mai sigur pe posibilitatile lui de deplasare, aceasta inseamna o intrega epoca de noi descoperiri, de noi incercari si, de ce nu, de incredere in sine. Vorbim acum de continuarea procesului de separare de mama, prin indepartare efectiva, fizica. Copilul este din ce in ce mai constient de corpul sau, de ceea ce acesta ii poate oferi, de noi si noi senzatii si miscari. Aceasta nu inseamna insa ca mama poate lipsi; copilul are inca foarte multa nevoie de sprijin si aprobare, de sustinere si ajutor, caci noile indeletniciri se sfarsesc adeseori cu accidente sau cazaturi/lovituri.

Programul de viata al micutei fiinte care este copilul primeste noi si noi modificari: hrana noua ceea ce inseamna noi senzatii, ore fixe de odihna, joaca, plimbare etc. Acest program, bine structurat, ajuta copilul sa dezvolte propria structura, sa inteleaga ca exista reguli la care trebuie sa subscrie, chiar daca nu sunt intotdeauna placute. Copilul intelege ca este un pion in toata aceasta miscare, ca face parte din ceva, ceea ce-l diferentiaza ca persoana si-l delimiteaza ca structura psihica independenta. Micutul intelege ca lipsa din ce in ce mai indelungata a mamei este doar temporara, ca motivele care il tin departe de ea sunt neplacute, dar mama se intoarce la el. Astfel copilul invata sa inteleag si sa traiasca cu propria teama si anxietate.

Din alte puncte de vedere vorbim deja despre o fiinta care invata, initial prin imitatie, apoi prin combinatii personale ale cunostintelor detinute. Copilul incepe sa invete notiunea de bine-rau, permis-interzis, periculos etc., caci interdictiile impuse, prin efectele lor, vor face diferente in mintea copilului. Modul in care sunt impuse aceste limite/reguli este foarte important caci scopul nu este impunerea lor prin frica, ci constientizarea faptului ca un anumit comportament atrage anumite consecinte, ceea ce duce mai tarziu la intelegerea si insusirea conceptului de responsabilitate de catre copil.

Este important sa amintim aici un eveniment important, atat pentru copil cat si pentru mama: intarcarea. Aceste moment se petrece in general intre varsta de 1-2 ani si, depinzand de multi factori, poate fi o trecere mai mult sau mai putin traumatizanta. Daca in general intarcarea se face dupa o perioada destul de lunga: 1-1,5 ani, trecerea este in general lina, lipsita de momente foarte neplacute; hrana diversificata, prezenta calda a mamei vor ajuta copilul sa treaca destul de usor peste acest moment. Mama trebuie sa inteleaga ca este un moment extrem de important pentru copil, intrucat inseamna ruperea unei legaturi extrem de puternice, prima de acest fel dintre ea si copil. Daca insa lucrurile au decurs bine pana acum, copilul a inteles ca mama nu se rezuma doar la san, ca ea este o existenta plenara si complexa in viata lui, alaturi de el. Mai mult decat atat, copilul are deja o reprezentare interna a mamei, la care face apel ori de cate ori este nevoie (in general atunci cand mama nu ii este aproape).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*