Nefericirea unui om care a vrut sa ofere fericire

alt

 În 1954, Abraham Maslow a încercat si a reusit sa faca o ierarhizare a nevoilor si motivatiilor umane, explicând de ce fiecare dintre noi este unic. Plecând de la ceea ce specialistii numesc „piramida lui Maslow” sa încercam sa defnim fericirea. Multi dintre noi nu s-au întrebat niciodata daca sunt sau nu sunt fericiti dar sigur au fost pusi în situatia de a raspunde la întrebarea: „Ce ai? Ce-ti lipseste?”. Raspunsul a fost de cele mai multe ori cam asa: „Nu stiu… dar îmi lipseste CEVA….”. Ce e acest ceva? Ce ne împiedica sa fim fericiti ?

Iata ce ne spune Maslow: noi, oamenii avem o ierarhie a nevoilor care se cladeste treapta cu trepta, etaj cu etaj, ca o piramida sau un bloc de 4 etaje si parter. Fiecare „etaj” este compus la rândul lui din alte caramidute. Daca una dintre caramizi lipseste, se poate construi „etajul”  urmator, dar baza nefiind solida, etajul de deasupra se construieste pe „un gol”, lipseste ceva…. si tot asa.

1.     Parterul reprezinta nevoile care ne ajuta sa supravietuim numite de Maslow, nevoi elementare biologice(fiziologice).

2.     Etajul 1: nevoia de securitate si protectie

3.     Etajul 2: nevoi sociale si de apartenenta la un grup

4.     Etajul 3: stima si recunoastere, individualizare

5.     Etajul 4: nevoia de auto-realizare

Identificând nevoile şi motivaţiile şi punând etajele unele peste altele, Maslow a construit o piramidă :

De ce suntem unici si de ce unii sunt „mai fericiti” decât altii ? De ce unii nu-si pun niciodata întrebarea „sunt fericit”?

Am sa va povestesc o întâmplare petrecuta cu multi ani în urma, în iarna anului 1999. M-am mutat din Iasi în Bacau si negasind serviciu pe post de inginer m-am angajat ca vânzatoare într-un loc unde erau fel de fel de oameni cu vârste si pregatiri diferite. Nu prea aveam ce vinde si nici clienti nu erau asa ca toata ziua ne faceam planuri si discutam mai bine zis dezbateam fele de fel de subiecte. Fiind un spatiu deschis – un fel de piata cu multe tarabe închiriate, în cel mai îndepartat colt era un om care mi-a atras atentia în mod deosebit. Venea dimineata, la ora 800 si pleca odata cu noi la 1700 – 1800. Uneori foarte aranjat, alteori plin de praf dar tot timpul vesel si pus pe glume. De la prima ora începea sa serveasca câte un paharel – era si iarna si era foarte frig- si pâna dupa-amiaza se facea clei. În piata era un singur chiosc de unde luam ceai, cafea si el tuica si chioscul find amplasat chiar lânga taraba lui, am început sa vorbim. Din prima clipa mi-a atras atentia limbajul deosebit si modul de exprimare foarte elevat si atât de captivant încât efectiv, îmi facea placere sa discut cu dânsul. Mi-a povestit toata viata lui: avea familie, casa, masa , haine, siguranta, conform piramidei lui Maslow deja ajunsese în vârf. Fetele ma certau „de ce tot vorbesti cu betivul asta?”. De fapt, el vorbea, eu doar ascultam povesti despre „viata”. Stia atât de multe de parca era o enciclopedie ambulanta, vorbea atât de frumos de parca studiase cursuri de oratorie si distra pe toata lumea dar era atât de trist… L-am întrebat de ce bea si mi-a raspuns „sa pot visa”. „La ce?”-l-am întrebat eu. Raspunsul lui a fost simplu :”m-am nascut într-un sat uitat de lume, mergeam 10 km pe jos dus-întors pâna la scoala, am plecat cu o bucata de mamaliga în traista sa ma înscriu la liceu, mama m-a înbratisat ca bani… nu avea sa-mi dea, am facut liceul X, am facut scoala y, am ajuns unde am vrut, m-am însurat, mi-a murit un copil, am crecut altul si l-am facut om, mi-am îngropat parintii si o parte din frati – fusesera 10 de toti si ramasesera 4, am casa, am masina, am facut tot ce mi-am dorit si viata si daca mor mâine – sunt fericit. Un singur lucru nu am reusit sa fac:sa aduc fericire în viata celor care-mi sunt foarte dragi. Am încercat în fel si chip sa-i fac sa înteleaga ca eu nu pot oferi fericire, fiecare este exact ceea ce vrea sa fie si ca nu depinde de mine sa înteleaga ce vor de la viata. Eu sunt alcoolic, nu mai vreau nimic de la viata, nu le cer nimic celor din jur si le ofer tot ce pot. Fiecare dintre ei vrea ceva de la tine si toti un singur lucru: sa nu mai beau. Ei bine, nu pot si nu vreau. Îmi doresc ca toata lumea sa ma lase în pace sa visez! Si atunci visez ca toti sunt fericiti! Tu-eu adica- esti un copil, viata e prea scurta pentru a pierde timpul inutil. Traieste fiecare zi, facând ceea ce vrei sa faci, lupta sa ajungi unde vrei sa ajungi, fa-ti un plan, realizeza-l, apoi fa-ti altul si du-l la bun sfârsit. În fiecare zi gândeste-te cum sa-ti îndeplinesti visurile, nu lasa lucrurile neterminate, alege-ti cu grija prietenii si fereste-te de dusmani! Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima, nu pierde timpul judecându-i pe altii si mai ales învata sa te bucuri. Trezeste-te zâmbind, spune numai ce-i frumos si fii ca o raza de soare pentru cei din jurul tau! Straluceste si bucura-te! Veselia e molipsitoare ! Alunga gândurile rele si învata sa fii fericita cu ce ai! Nu cere imposibilul si mai ales nu cere de la cineva ceva ce tu nu poti oferi! Si ai grija ce-ti doresti pentru ca… se împlineste. La un sigur lucru sa ai mare grija: sa nu fii tu sursa nefericirii celor din jur: decât sa jignesti- mai bine taci, decât sa te razbuni mai bine iarta, în loc sa lovesti- evita confruntarea si gaseste în fiecare zi motive sa-i faci pe cei din jur sa zâmbeasca. Eu nu am reusit asta!”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*