Pietre la rinichi? Iata ce solutii exista..

Doar cine a trecut printr-o colică renală ştie cât de multă suferinţă poate provoca o piatră la rinichi, fie ea şi de mici dimensiuni. Dacă te-ai confruntat cu această problemă, trebuie să fii precaut pe viitor, pentru că riscul de a face o altă piatră este destul de mare.

Ce trebuie sa facem?

Apa este utilă atât pentru a preveni formarea pietrelor, cât şi pentru a le elimina. 

Calculii renali dau simptome doar atunci când se desprind din rinichi şi încep să se deplaseze prin tractul urinar. Abia cu această ocazie sunt depistaţi. Durerea pe care o provoacă, numită colică renală, este atât de puternică, încât a fost comparată cu cea din timpul naşterii.

Ea debutează în spate sau pe laterală, chiar sub ultimele coaste şi este confundată frecvent cu lombosciatica. Apoi, când piatra părăseşte rinichiul şi coboară prin ureter, durerea iradiază spre zona abdominală inferioară şi spre organele genitale.

Când trebuie scoase chirurgical

Din fericire, majoritatea pietrelor mici (până la 5 mm în diametru) se elimină fără tratament, consumând o cantitate mare de lichide, de până la trei litri pe zi (cu condiţia ca persoana să nu fie hipertensivă). Consumul de lichide în cantitate mare este indicat însă doar atunci când nu există durere.

În crizele dureroase, este recomandat un consum redus, pentru că, în cantitate excesivă, lichidele pot accentua simptomele. Intervenţia chirurgicală se impune atunci când piatra care a migrat din rinichi nu se elimină după câteva zile şi durerile sunt severe, când blochează jetul urinar (dând senzaţie permanentă de urinare) şi în special când cauzează infecţii (manifestate prin febră şi frisoane).

Ce soluţii există:

La operaţia clasică există şi alternativa laparoscopică, ce are avantajul unei convalescenţe mai scurte şi al unor cicatrice mai mici. O altă operaţie de o amploare mai mică decât cea clasică este nefrolitotomia percutanată. Ea se realizează prin introducerea în rinichi, prin spate, a unui instrument numit nefroscop, cu care se sparge şi se extrage piatra. Fără niciun fel de incizie, calculii se pot scoate cu ajutorul ureteroscopiei: piatra este extrasă prin uretră cu un aparat numit ureteroscop.

Litotriţia, pentru pietre de maximum 2 cm

Mult mai populară decât intervenţia cu bisturiul a devenit în ultima vreme litotriţia extracorporeală. Cu ajutorul acestei proceduri, piatra poate fi spartă folosind un fascicul cu unde de şoc generat de un aparat care se află în contact cu pielea. Litotriţia nu afectează ţesuturile din jurul calculului, nu necesită internare şi nici recuperare îndelungată.

Fragmentele mici de pietre rezultate pot genera durere în timpul eliminării prin căile urinare. Ele trebuie recuperate pentru analiza compoziţiei chimice. Aparatele de ultimă generaţie nu necesită anes­tezie la efectuarea procedurii. Nu oricine poate apela însă la litotriţie. Ea este indicată doar pentru calculii cu un diametru de cel mult doi centimetri.

Medicamente care combat recidivele

Persoanele care au o predispoziţie pentru calculi renali şi la care modificarea dietei nu este eficientă în prevenirea recidivelor trebuie să urmeze anumite tratamente. Acestea se prescriu în funcţie de tipul de pietre pe care le-au făcut anterior.

Astfel, pentru cele din calciu sunt indicate tiazidele, citratul de potasiu sau de sodiu şi ortofosfatul, pentru cele din acid uric se prescriu citrat de potasiu şi bicarbonat de sodiu, pentru cele din cistină sunt indicate acelaşi citrat de potasiu, penicilamina, tiopronina şi captoprilul, iar pentru cele din struvit se recomandă inhibitori de urează.

Tipul de calcul dictează regimul

După îndepărtarea sau după eliminarea unui calcul, dacă acesta a putut fi păstrat, este important să fie analizat în laborator pentru a-i determina compoziţia.

În funcţie de ea se recomandă un anumit regim alimentar care să prevină recurenţele. Dacă piatra era formată din oxalaţi, se recomandă evitarea alimentelor care-i conţin: spanac, mazăre, fasole, conopidă, nuci, usturoi, ţelină, ceapă, cafea şi ciocolată.

De asemenea, suplimentele alimentare cu vitamina D nu ar trebui luate fără a consulta medicul în prealabil. Dacă piatra este formată din acid uric, se indică precauţie la proteine. Indiferent de tipul de calcul, trebuie redus, de asemenea, aportul de sare, căci aceasta creşte cantitatea de calciu excretată în urină.

Ce lichide ajută rinichii

Consumul unei cantităţi de minimum doi litri de apă iarna şi a doi litri şi jumătate vara previne formarea calculilor din calciu şi din acid uric. Compoziţia minerală a apei este importantă. Potrivit unor studii, apa dură de robinet creşte cu 50 la sută concentraţia de calciu din urină, în comparaţie cu cea îmbuteliată.

Dintre apele minerale, cele mai indicate sunt acelea care au o concentraţie mare de calciu şi de magneziu, pentru că cele două minerale împiedică formarea pietrelor din calciu şi din acid uric. De asemenea, sucurile naturale de citrice sunt foarte bune pentru că stimulează secreţia de citraţi, substanţe care împiedică formarea calculilor din calciu.

În tratamentul calculilor renali, se pot folosi plante cu acţiune diuretică, antiseptică, antiinflamatoare şi antispastică la nivelul căilor urinare. Astfel, măceşul are rol antiinflamator, diuretic şi de dizolvare a calculilor, zămoşiţa elimină nisipul şi calculii mici şi are efect antiinflamator, mesteacănul este foarte eficient în eliminarea apei şi excesului de acid uric, iar urzica moartă şi coada-calului sunt bune diuretice.

Este indicată folosirea acestor plante în amestec, sub formă de infuzie sau de decoct, într-o cantitate de trei-patru căni pe zi. Un alt amestec ce favorizează eliminarea calculilor urinari este cel din seminţe de anason, seminţe de pătrunjel, traista-ciobanului, frunze de strugurii-ursului, rădăcini de leuştean, rădăcini de păpădie, troscot şi din rădăcini de pir.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*